DIMENSIUNI PSIHOSOMATICE ALE RELAȚIEI DINTRE STRESUL CRONIC ȘI MECANISMELE DE PROTECȚIE ANTITUMORALĂ

Rezumat

Obiective. Stresul cronic reprezintă un factor psihosomatic semnificativ, care influențează susceptibilitatea la cancer prin perturbarea mecanismelor neuroendocrine, imunologice și inflamatorii implicate în protecția antitumorală. Spre deosebire de stresul acut, stresul cronic se caracterizează printr-o expunere prelungită la factori percepuți ca amenințători și prin incapacitatea organismului de a reveni la starea de echilibru după activarea sistemelor de răspuns la stres. Această activare susținută determină modificări semnificative la nivel neuroendocrin, imunologic și metabolic.

Scopul studiului este de a analiza rolul stresului cronic ca factor psihosomatic implicat în creșterea riscului oncologic, prin investigarea interacțiunii dintre mecanismele neuroendocrine, sistemul imunitar, inflamația cronică și microambientul tumoral.

Materiale și metode. Prezentul articol are caracter teoretic și se bazează pe o analiză sistematică a literaturii de specialitate. Aceasta a inclus studii care au investigat efectele stresului cronic asupra mecanismelor neuroendocrine, imunologice și inflamatorii implicate în protecția antitumorală, precum și cercetări care au evaluat impactul intervențiilor psihologice asupra răspunsului biologic.

Rezultate. Analiza literaturii a evidențiat existența unei relații consistente între stresul cronic și alterarea mecanismelor biologice implicate în protecția antitumorală, incluzând diminuarea supravegherii imune și menținerea unui status inflamator persistent. Studiile au demonstrat că elementele psihologice, inclusiv sprijinul social, mecanismele de coping adaptive și intervențiile psihologice structurate, sunt legate de un răspuns imunitar îmbunătățit, scăderea markerilor inflamatori, indicând un posibil rol protector în raport cu riscul de cancer .

Concluzii. Integrarea strategiilor de reducere a stresului și de suport psihologic în programele de prevenție și îngrijire oncologică poate contribui la optimizarea răspunsului biologic și la îmbunătățirea sănătății generale. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru clarificarea mecanismelor implicate și pentru dezvoltarea unor intervenții interdisciplinare adaptate contextului clinic.