ASCITIC FLUID MARKERS FOR DIAGNOSING SPONTANEOUS BACTERIAL PERITONITIS IN DECOMPENSATED CIRRHOSIS

Sergiu Pisarenco; Tatiana Zugrav; Gheorghe Anghelici; Ana Otgon

doi:10.5281/zenodo.23349923

Autori

Sergiu Pisarenco Nicolae Testemițanu State University of Medicine and Pharmacy
Tatiana Zugrav Nicolae Testemițanu State University of Medicine and Pharmacy
Gheorghe Anghelici Nicolae Testemițanu State University of Medicine and Pharmacy
Ana Otgon General Surgery Department No. 2, " St. Trinity" Municipal Clinical Hospital, Chișinău, Republic of Moldova.

DOI:

https://doi.org/10.5281/zenodo.23349923

Cuvinte cheie:

peritonită bacteriană spontană, ciroză hepatică, lichid ascitic, calprotectină, lactoferină, acuratețe diagnostică

Rezumat

Obiective. Sintetizarea dovezilor privind valoarea diagnostică a markerilor lichidului ascitic pentru peritonita bacteriană spontană în ciroza hepatică decompensată și delimitarea rolului lor față de criteriul diagnostic actual.

Metode. Revizuire narativă critică, bazată pe o căutare structurată în PubMed/MEDLINE, completată prin listele de referințe ale ghidurilor europene, americane, britanice și coreene. Lucrarea nu a avut protocol înregistrat, selecție în duplicat, evaluare formală a riscului de bias sau meta-analiză proprie.

Rezultate. Numărul de polimorfonucleare ≥250 celule/µL rămâne criteriul diagnostic al peritonitei bacteriene spontane, indiferent de cultură și cu condiția excluderii unei surse intraabdominale secundare. Gradientul seroascitic al albuminei caracterizează mecanismul ascitei, iar proteina ascitică scăzută este un factor de risc; niciunul nu diagnostichează infecția. Bandeletele cu esterază leucocitară au performanțe variabile. Calprotectina și lactoferina ascitică dispun de cea mai extinsă bază de dovezi, dar neuniformă: în meta-analiza care a inclus 12, respectiv 13 studii, sensibilitatea și specificitatea sumare au fost de 94,2% și 86,0% pentru calprotectină și de 95,4% și 89,0% pentru lactoferină. Heterogenitatea specificității este mare, pragurile și platformele diferă, nu există un prag universal validat, iar un studiu prospectiv recent nu a regăsit capacitatea discriminativă a calprotectinei. Ceilalți markeri rămân exploratorii, iar tehnologiile moleculare cresc randamentul identificării agentului etiologic fără a substitui criteriul celular.

Concluzii. Niciun biomarker investigațional al lichidului ascitic nu poate înlocui în prezent numărarea polimorfonuclearelor și niciun prag universal validat extern nu este disponibil. Calprotectina și lactoferina rămân biomarkeri investigaționali, nerecomandați de ghiduri pentru triaj sau decizii terapeutice de rutină. Sunt necesare validarea multicentrică prospectivă, standardizarea dozării și praguri specifice platformei.