MICROBIOMUL URINAR ȘI INFECȚIILE DE TRACT URINAR RECURENTE

Ludmila Lungu

doi:10.5281/zenodo.22847678

Autori

Ludmila Lungu Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

DOI:

https://doi.org/10.5281/zenodo.22847678

Cuvinte cheie:

microbiom urinar, infecții ale tractului urinar recurente, diversitate microbiană, UPEC

Rezumat

Obiective. Această revizuire sistematică și-a propus să analizeze legătura dintre diversitatea microbiomului urinar, compoziția bacteriană a urobiomului și predispoziția spre infecții urinare recurente (ITUr), urmărind totodată rolul axei intestin-vezică, interacțiunea dintre microbiomul vaginal și cel urinar, markerii urinari cu valoare diagnostică și opțiunile terapeutice bazate pe modularea microbiomului, pe baza literaturii publicate în perioada 2020–2025.

Metode. A fost efectuată o căutare sistematică în PubMed și Scopus pentru publicațiile din perioada 2020–2025, raportarea fiind ghidată de recomandările PRISMA 2020. Au fost selectate surse relevante pentru microbiomul urinar și ITUr, incluzând studii primare, studii metodologice și publicații secundare utilizate pentru contextualizarea dovezilor. Din cele 421 de înregistrări identificate inițial, 35 de surse au fost incluse în sinteza calitativă finală.

Rezultate. Femeile cu ITUr au o diversitate redusă a microbiotei urinare, cu scăderea speciilor de Lactobacillus și creșterea microorganismelor potențial patogene. Escherichia coli uropatogenă își are originea în microbiota intestinală, unde persistă și după tratament, explicând reinfectarea frecventă. Axa intestin-vezică și cea vagin-vezică au un rol important, iar biomarkerii urinari emergenți — inflamatori, metabolomici, lipidici — oferă noi perspective diagnostice. Intervențiile de modulare a microbiomului, inclusiv transplantul de microbiotă fecală și probioticele, arată rezultate preliminare promițătoare, bazate deocamdată pe studii mici și eterogene.

Concluzii. Microbiomul urinar are un rol activ în patogeneza ITUr. Reducerea diversității microbiene, scăderea lactobacililor protectori și un microbiom intestinal sărac în bacterii producătoare de butirat se asociază cu risc crescut de recurență. Modularea microbiomului reprezintă o direcție terapeutică promițătoare, dar necesită validare suplimentară prin studii clinice randomizate de amploare.