NOUTĂȚI ÎN ABORDAREA METAPLAZIEI BARRETT: SINTEZA PROGRESELOR CLINICE ȘI TEHNOLOGICE ÎN 2025

Rezumat

Introducere. În ultimii ani cercetările potențialului diagnostico-curativ ale mucoasei esofagiene metaplaziate (gastrică/intestinală) au avansat semnificativ: endoscopia asistată de Inteligența Artificială (IA), predictivitatea semnificativă a biomarkerilor moleculari, endoablațiile  combinate cu imunoterapia au ameliorat atât diagnosticul precoce, cât și stratificarea riscului/progresiei spre dezvoltarea unui adenocarcinom esofagian.

Scopul acestei lucrări este de a analiza, sintetiza și de a aprecia impactul celor mai recente inovații medicale în diagnosticul și tratamentul esofagului Barrett, apărute în ultimii cinci ani.

Material și metode. Lucrarea a fost realizată accesând bazele de date PubMed, Scopus, Embase, Cochrane și Google Scholar folosind sintaxe constând din cuvinte cheie: esofagul Barrett, adenocarcinom esofagian, diagnostic endoscopic, tratament endoscopic, ablație, chirurgie minim invazivă, inteligență artificială. S-a utilizat restricția de căutare în limba engleză și anii de apariție a publicațiilor științifice în perioada 2022-2025.

Rezultate. Astfel, s-a constatat că la capitolul diagnostic, esofagul Barrett are noi metode și strategii: endomicroscopia confocală, Teste non-invazive (Cytosponge-TFF3, care este un test minim invaziv validat pentru screening-ul Barrett), Biomarkeri moleculari (TP53, Epigenetici (VIM, NELL1, CDKN2A), microARN (miR-21, miR-215)), Inteligența Artificială (sistemele de IA integrate în endoscopie detectează vizual displazia, iar asociată cu biomarkeri reprezintă un instrument de predicție personalizată a riscului de neoplazie). În contextul tratamentului metaplaziei esofagiene, Ablația prin Radiofrecvență (ARF) rămâne standard-ul pentru displazia de grad avansat și esofagul Barrett necomplicat, mucozectomia endoscopică și rezecția endoscopică de mucoasă (REM) este utilizată pentru leziuni focale sau suspecții de neoplazie incipientă. Tratamentele endoscopice ablative (radiofrecvență, crioterapie) și rezecțiile endoscopice segmentare (REM, disecția endoscopică de mucoasă (DEM)) au înlocuit în mare parte chirurgia radicală în stadiile incipiente ale acestei patologii, în timp ce chirurgia antireflux laparoscopică și abordările hibride (endoluminale-chirurgicale) își mențin rolul în managementul complex al cazurilor refractare sau recurente, dar și ca etapă de rezolvare a verigii etiopatogenetice a bolii.

Concluzii. Diagnosticul esofagului Barrett devine tot mai non-invaziv și molecular (testare salivară/epigenetică + IA), iar tratamentul este unul tot mai personalizat cu: stratificarea riscului, ablații ghidate de IA și metode alternative la ARF, astfel că se conturează o tranziție de la „toți pacienții egali” → la medicină de precizie în esofagul Barrett.